A veni la o ședință de psihoterapie are ca punct de plecare fie un dezechilibru, o nemulțumire referitoare la un aspect al vieții, sentimentul că ceva important nu a fost atins până la momentul acela, că există bariere de comunicare cu ceilalți, că nu ne cunoaștem propriile calități, defecte sau poate că încă nu ne-am stabilit niște obiective. Avem nevoie de niște răspunsuri, dar poate mai întâi sunt niște întrebări pe care nu ni le-am pus încă, referitor la noi, la cei cu care suntem aproape, la alegerile din viață.
Psihoterapeutul, în viziunea și practica mea, este un însoțitor, care ascultă, înțelege, nu dă directive, poate doar sugestii, care pune întrebări. Un ajutor obiectiv pentru configurarea hărții personale și a direcțiilor mai bune de urmat.